Adevărul despre Triunghiul Bermudelor

         Atenţie! Recomand încă de la început celor sceptici să trateze această expunere ca pe o frumoasă poveste SF.

         Ideea acestui scurt articol s-a născut într-o trăire gen „Evrika”. Am citit o ştire şi brusc, în mintea mea s-au legat coerent informaţii din surse diferite care m-au făcut să îmi dau seama ce anume există în spatele misterului Triunghiului Bermudelor, şi mai ales m-au convins că nu este vorba de o presupunere sau de o înşelătorie.

         Concret: acum câţiva ani citem cu interes cărţile din seria Proiectul Montauk pe care, cu această ocazie, o recomand cu drag tuturor celor interesaţi de paranormal, ştiinţă ezoterică, tehnologii avansate, universuri paralele, etc, etc. Într-una dintre cărţi, „Întâlnire în Pleiade: O privire din interior asupra OZN-urilor”, autorul relatează un eveniment în care a ajuns la bordul unei nave extraterestre capturate de autorităţile din SUA. Nu intru în detalii, citez doar amănuntele importante pentru ideea de aici:

            „Deşi diametrul exterior nu depăşea 17 metri, odată intraţi în interior am mers timp de circa zece minute în aceeaşi direcţie, pe o distanţă de sute de metri, poate chiar de ordinul kilometrilor. La vremea respectivă mi s-a părut neverosimil. Din ceea ce ştiu astăzi, mi se pare evident că odată urcaţi pe navă, amintrat într-o realitate artificială. Aceasta este cheia construcţiei unui OZN şi a capacităţii dea călători dintr-un loc în altul cu ajutorul acestuia. (...) Deşi spuneam mai devreme că am pătruns într-o realitate artificial construită, aceasta părea la fel de reală ca şi mediul exterior sau ca şi camera în care vă aflaţi dumneavoastră acum. (...)  În spatele ecranelor se afla o altă încăpere, de mici dimensiuni, în care se aflau o grămadă de cristale de stâncă. Între acestea erau plasate tot felul de bobine, legate între ele prin cabluri. (...) Secţiunea inferioară a farfuriei zburătoare era izolată de restul navei şi era înconjurată de o bobină uriaşă. De fapt, era vorba de o sârmă foarte groasă bobinată, similară cu cele folosite pentru televizoare. Uriaşa bobină era conectată la setul de cristale din camera centrală, care părea să fie principala sursă de energie a navei. În esenţă, aşa era construită farfuria zburătoare. (...) Bazându-mă pe propriile mele observaţii şi pe teoriile pe care le-a avansat mai târziu grupul nostru, pot afirma că nava conţinea un sistem tehnic de producere a realităţii.Ce înţeleg prin aceasta? Exact ceea ce afirm: un sistem de producere a realităţii! Dacă definim realitatea ca un sistem de percepţie şi interacţiune care se supune anumitor reguli precise, un sistem tehnic de producere a realităţii va fi un sistem capabil să schimbe realitatea iniţială, creând o realitate diferită, ce poate interacţiona cu prima.”

            Reţinem de aici că ajutându-ne de energia cristalelor, modulată specific, se poate interveni asupra realităţii spaţio-temporale.

         Partea a doua a poveştii este o transmisie prin channelling a unei fiinţe extraterestre (deşi în cazul de faţă nu e important cine a zis-o, ci că e verosimilă) şi anume, că în Triunghiul Bermudelor ar exista o „maşinărie” bazată pe cristale care produce distorsiunile spaţio-temporale responsabile de celebrele dispariţii misterioase din acea zonă. Respectivul dispozitiv ar fi fost una din „jucăriile” cu care se „distrau” membrii civilizaţiei Atlante, acum mai bine de zece mii de ani.           Găsiţi dialogul respectiv aici şi îl aveţi redat mai jos, în limba engeză. (Nu se menţionează de cristale, detaliul l-am găsit într-un material audio al aceluiaşi channeller.)

           „Q: We have an area on our planet called the Bermuda Triangle…
            B: Yes.
            Q: Can you explain the phenomenon that goes on there?
          B: All I will say, at this point, is that it is a remnant of Atlantean energy in this way, and the opening of doorways inter-linking many dimensional rifts. And that many individuals, not all, that have passed in that area have simply been rendered into non-physicalness, as you know it, because of the passing through of that energy. In a sense it is as if, in your terms, a machine had been left running wild. You follow me?
            Q: Is it a time machine or? Do these people that pass through it,
do they experience…
           B: Some… a few, others simply are, in a sense, re-identified into another type of reality altogether, mostly non-physical, some in other dimensions. But the vast majority simply are individuals who you will find, that because of the electromagnetic shifting, the instability of the electromagnetic field and other phenomena, in your terms, simply have not yet been found, though they still exist within your dimension; in your terms they crashed. Will this answer your question?
             Q: Yes it does, thank you.
             B: Thank you.”

            Până aici toate bune şi frumoase, datele deja există. Urmează cireaşa de pe tort: exploratori americani şi francezi au făcut o descoperire monumentală: un cristal semitransparent, pe fundul mării Caraibelor, în formă de piramidă, pare-se mai mare decât Marea Piramidă din Egipt! Găsiţi aici articolul în engleză şi acesta, cu detalieri interesante pe tema Atlantidei, a efectului de piramidă şi altele.

         Aşadar, se pare că fosta civilizaţie pământeană, probabil în momentul autodistrugerii, ne-a lăsat fără să vrea un mic „cadou” pe fundul mării. Acesta ne creează acum tot felul de întâmplări misterioase şi ne trimite oamenii prin alte dimensiuni. Câtă vreme existenţa acestora nu este validată oficial, toate poveştile similare sunt categorisite de majoriatea oamenilor ca „inexplicabil”, „misterios”, „paranormal”, sau „aşa ceva nu există”...

         Puteţi găsi aici o relatare video a unui pilot profesionist, putem spune norocos, care s-a reîtors în realitatea noastră după ce era cât pe ce să translateze în alte dimensiuni. Circumstanţele zborului cu pricina sunt cel puţin interesante şi dovedesc un singur lucru: ceea ce se petrece în Triunghiul Bermudelor depăşeşte viziunea noastră tridimensională asupra realităţii.

Daniel Iepure

**********************************************************************************************